Paradox

Aș scrie o poezie,
însă neuronii mei se află într-o harababură,
țesând felurite simțiri, care mai de care
mai bizare.

Iubire? Probabil doar o iluzie derizorie a clișeisticilor fluturi in stomac...
Fluturi aduși la viață,
actualmente, doar de
estetica trupească.

Tristețea? Doar modulul fericirii...
Dar fericirea ce e cu adevărat?
În dicționar spune că e o
stare de mulțumire,
eu cred că e doar un
efect secundar al vieții.
Alte trăiri? Poate ați mai auzit de
neutralitate.
Ideală pentru a descrie ce simt permanent,
sau, mai bine spus, simțeam...
Pentru că, asemenea Big Bangului,
Ai aparut din nimic, dar, totuși
cred.

Sună a paradox, conștientizez,
dar nu pot trece peste.
Pur și simplu, mi-ai ordonat neuronii,
fără să vrei.
Acum ei creionează doar un sentiment
pe care nu l-au mai infățișat
Înainte .