Ești poet

Ești poet,ești discret,
Îmi compui fericirea pe piept
Nu vrei ca lumea să știe,
Că tu ești împăratul și că mă ai lângă tine.

Ești poet,iubirea eu ți-o port,
Chiar dac-ar fi să pleci din cort.
Ești poet și te iubesc,
Mă faci ca viața,frumos s-o trăiesc.

Ești poet,te doresc mult!
Doresc vocea să-ți ascult.
Vreau când lacrimi din ochii cristalini îmi curg,
Să mă strângi la piept și-apoi,iar să-ți cânt.

Scriu despre tine,
Scriu în fiece zi,iubire.
Fiecare rimă se aprinde,
Când prezența sufletului tău,o atinge.

Ești poet,iți citesc fericirea pe chip,
Mă descrii ca pe-un simplu copil,dornic
Mă metaforizezi,o piesă din mine creezi,
Cu veșmântul iubirii mă îmbraci,iar eu te descifrez.

Ești poet,din păcate minimal,
Dar să știi că pentru mine ești un dar.
Aroma parfumului tău deschide,
Porțile către o viață mai bună decât cea de mâine.

Ești poet,la fel ca mine,
Însă eu nu o fac atât de bine.
Spicul de grâu,strălucește în lumină
Atunci când e noapte și e lună plină.

Ești poet,când om pe om se privește,
Pe sufletele lor,rimele tale le întinerește.
Ești lumina din întuneric,
Împletitura rimelor tale,creează un cânt feeric.

Ești poet,dai culoare viselor întunecate,
Ne pictezi pe noi,în fiecare noapte.
Pictezi iubirea într-un lac de regrete acaparat,
Aduci fericirea,pe chipul de om întristat.

Ești poet,știi să descrii,
În câțiva pași,fericirea zi de zi.
Florile au alt parfum,un parfum de poet,
Când tu vii și le împrospătezi discret.

Ești poet,ești o floare parfumată,
Cu tine-n gând,trăiesc viața mai frumos ca niciodată.
Ești poet,până la cer mă ridici,
Când sunt tristă și cuprinsă de sute de frici.

Ești poet,buzele când nu-ți vorbesc
Fericire aduci pe obrajii pătați cu lacrimi reci.
Poetă sunt și eu,te visez în fiecare noapte,
Aduci în viața mea,numai momente frumoase.

Sunt o regină în propriul palat,
Că știu că te am pe tine,scumpule împărat.
Seara,când vântul îmi leagănă trupul obosit,
Ești cu mine și-mi însoțești,gândul încă negrăit.

Ești poet,suntem copii,
Un cuvânt în jurnalul de seară tu scrii.
Poetule drag,de ce nu vrei ca lumea să știe,
Că tu ești împăratul,eu împărăteasa de lângă tine?

Ți-e teamă ca seara să nu vină?
Ți-e teamă că mă transform în ruină?
Ți-e teamă că ei mă vor lua,
Și că nu voi mai fii,împărăteasa ta?

Nu trebuie să te temi,ești poet,
Poetă sunt și eu,scriu momentele pe care le trăiesc.
De când ai apărut în viața mea,
Nimic nu mă mai poate întrista.

Ești poet,cu tine,miroase a flori de salcâm,
Așterni un covor de trandafiri pe al meu drum.
Mă aștepți acasă,când seara bate la fereastră,
Cu tine,mă simt mai bine ca niciodată.

Ești poet,îmi citești și creezi,
Poeme din gândurile tale,zeci.
Cu tine,călătoresc zi de zi,
Oh,cât de fericită sunt,dac-ai știi!