șifonează-mi întâi timpul
căci nu mi-ai fost niciodată
nici prea devreme,
nici prea târziu
șifonează-mi constelațiile,
o să te caut printre alte stele,
iar apoi, șifonează-mi pământul
de sub picioare,
mă voi întoarce la tine și fără ele
șifonează-mi amurgurile și răsăriturile
prefă-te-ntr-un cer senin
și fă-mi în dar săruturile
înecate-n dulce venin
șifonează-mi și-aceste rânduri
chiar aș fi vrut să fie versuri
și nu uita să-mi șifonezi cuvântul,
nu-l uita,
șifonează-l mai rece ca vântul. |
|