Paralizat

Dintr-un gât răgușit și asaltat de fiori,
Cresc blânde tulpini, galbene flori,
Care chiar te-ar mânca ori de câte ori,
În adâncul tău gol tu-ți dorești să mori.

Când în acvariu stai pe-un voal aplecat spre pământ,
Călăreți îți rup mâna purtată de vânt,
Arătând cu arătătorul spre capul tău frânt,
Când acesta navigând își lua plăpând avânt.

Sânge și plasmă explodează violent,
Armonios dezbrăcându-te, dar vigilent
De-o robă neagră ce sugruma iminent,
Picioare legând, ochi agitându-i frecvent.