paralizie în somn

când noaptea învăluie camera-n întuneric,
și ceasurile bat toate deodată,
mă afund în zgomot surd.
tic tac tic tac tic tac aș vrea să tac.
în cap îmi cântă voci:
melodii sinistre, lugubre.

pe pereți se înșiră umbre:
se mișcă,
se unduie,
dansează și râd.
în fiecare noapte e o petrecere în camera mea;
demonilor le place să danseze pe covor și nu-mi dau seama dacă penumbra îi protejează.
atmosfera e mereu funebră,
aerul e infernal
și în cap mi se desfășoară propria-mi moarte.
flori funebre stau în geam.
așteaptă lumină, dar hrănesc întunericul.
ca mine.

îmi cântă voci în cap:
melodii odioase, jalnice.

tragedia existenței îmi spune să respir,
dar umbrele de pe pereți
se leagănă,
se zguduie,
petrec și hohotesc.
tempouri morbide animează-n beznă demoni.
capul mi se învârte,
privirea mi se întunecă
și totul e mai negru ca înainte.
mintea mea decedează și se subjugă glasurilor.
o, tragedie a existenței, sufocantă nenorocire a nopții obscure, moartea nu e așa rea.

aud vocile din cap,
zeci,
suprapuse,
adânci și înspăimântătoare;
nu-mi dau seama niciodată ce zic:
e doar zgomot surd.

a venit dimineața.