oamenii se țin de picioare de mâini

înapoi în apartamentul nostru cu pereții subțiri
unde secretele se țin doar atât cât vor vecinii pun oglinda în cui
iau creionul în mână îmi desenez un contur îmi schimb fața
e ca și cum nu eu aș fi fost cea care le-a zis le maschez
cu gura la ceafă cu dinții crăpați
toată sunt o splendoare

cu fruntea lipită cu ostentație de geam
îmi simt corpul cum trepidează ochii cum se rotesc în lumina scandaloasă și gri
în spatele meu oamenii beau din pahare uscate
își prind degetele ca și cum s-ar ruga să-mi dau drumul
pereți-trambulină eu mă arunc
totul festiv
oamenii se țin de picioare de mâini oameni-plasă-de-siguranță
îmi dau drumul eu madonă spoită devin gelatină în aerul cald
mă scurg printre ei ating nori de ciment de oase zdrobite
mă imprim în pereți și îmi place