ulise

nu mă întorc acasă
decât ca să iau pliculețe de ceai de fructe de pădure
din sertar
și ca să mă uit la tv cu soră-mea

de fiecare dată când icebergul lovește titanicul
ai mei văd doar un
reminder al cutremurului din 1977
(cândva mă învățase profu de fizică
pe orbite și pipăite
să calculez eroarea medie de paralaxă
sorry not sorry, pe an ce trece îmi doresc
tot mai tare să se izbească naibii odată
totul de toate și toate de toți)

asta mică urăște impactul fake
e doar o bucată de gheață
e doar o bucată de gheață inofensivă mami
se aude obsesiv din cealaltă parte a casei

în timp ce mă gândesc cu o falsă duioșie
că pentru ea s-au inversat monștrii buni
cu ăia răi
gura mi se umple de
granule de nisip
stomacul a uitat cum se digera mâncarea mamei

au venit colindătorii mai devreme și noi
îi ascultăm iarăși cântând prin ușa încuiată
uite-te mai întâi la curcanul pus de maică-ta
pe masă și taci
tot ce am sfredelit de-a lungul anilor
se poate închega la loc până se termină filmul
și nătărăul ăla se îneacă pentru a
nșpe mia oară

într-o singură oră de holbat la pereți
pot să redevin cuminte
ca atunci când eram mică
și am fost cu tata la pădure
sudul din punga mea
era nordul din busola lui
în acel moment am aflat
de ce toleranța nu are grad de comparație
și nici iubirea
latitudini

welcome home cu
gust de pieliță de curcan
pe limbă
și lacrimi înecate în
paharul de vin dat peste cap
pe repeat
de atâtea ori cât îi trebuie
mamei să observe că s-au terminat
toate pliculețele de ceai și cineva
incompetent a lăsat flacăra
aprinsă pe aragaz