cântec de copil

De când s-au certat ai mei, Florena
mi-a fost frică
si a trebuit să am grija
de sora mea
de mama mea
de tatal meu
-mărite, mărite, stoicii să mă judece-
cine a îndrăznit să rupă brațele copilului de cretă
ce stă între doi adulți de cretă
si să îi mai deseneze un cap
peste al lui?!
acela, daca tot a facut-o,
trebuia sa se fi asigurat inainte că are si cretă albastră
cum nu? mai bine ca nu se pot cuprinde amândoi cu brațe ciungi
doar că-l mai doare uneori gâtul
de la dâra roților de mașină
cand își apleacă dublul-cap ca să-l împingă pe unul dintre ei
(șmecheria e că dacă și-l apleacă acum la dreapta
urmatoarea data trebuie să și-l aplece la stânga)
stai liniștită! o greutate care tot oscileaza nu rupe gaturi
doamne ferește dacă-
nu de alta, dar
dâră, corp, dâră
probabil nu e atrăgător pentru pietoni
Și-acum am teama viscerală
ca lui tata i se poate intampla orice
Nu mă mai uit când trec strada singur.