Omul, cea mai țicnită făptură,
Ce venerează câte-un Dumnezeu,
Distruge tot ce ține de natură,
Decapitând adevăratul Zeu!
Omul, făclia timpului neliniștit,
Rămășița erelor ce au apus,
Descendentul păcatului moștenit,
În veci, greșelii este suspus!
Omul, târâtoare rațională,
Vrând a stăpâni cu putință tot,
Dorindu-și cu îndârjire nemurirea,
Uită că moartea n-are antidot! |
|