Practica atenției

Dacă aș fi fost calmă
clasicismul comediilor lui Caragiale
ar fi fost un fulger blând care mă străbate
pentru că am spatele drept ca un munte
picioarele încrucișate ca viața și moartea
trupul nu tocmai dureros
respiră cu gura ușor întredeschisă a porilor.

Doar Sem îmi șoptește cu dispreț
că-i încalc drepturile și libertățile
o limitez cu stupizenii ca
reprize de învățat sau
fără ciocolată în combinație cu ceai verde.

de ce nu mă placi, Andrada?
de ce mă obligi să tac
din ce în ce mai mult?
doar mama face așa
când nu mai are argumente
parcă voiai să rupi și tu
niște cercuri de suferințe
oare nu vocabularul meu vulgar
te scoate din minți când transpiri
pentru că nu mai ai loc în tine?
de ce mă asculți doar atunci?
Profitoareo.