la expoziția de măști
trăiau doi indivizi
iubindu-se-n tăcere,
privind senin cu chipul.
o seară monotonă
de mai ploios și rece
unește cu stropi deși
doar nuanțele de ‘noi’.
privesc spre ei nostalgic
trăind prima emoție:
expoziție de măști nefirești
un singur vis să-mi împlinești:
transformă-te-n pictură
ca să îmi poți fi muză! |
|