Dragoste de lemn

O atingeam ușor pe gât
Și-o simțeam cum vibrează,
O auzeam în nopți numaidecât,
Căci tot timpul era trează.

Capu-i mic ce strălucea
Nu se mișca nicicând,
Avea cercei și-i răsucea
S-o aud mai clar, cântând.

Păru-i drept îl mângâiam,
Răsunând din pieptul ei,
Vocea-i caldă ce-o știam
Și plângând fără temei.

Spatele-i era fin și rece,
Iar corpul forma o pară,
O iubeam că nu voia să plece,
Dar n-avea suflet a mea chitară.