denaturarea sufletului

mă prăbușesc în iubire
înfășurată-n astrahan negru și spice de grâu ars
înnădite cu funie liliachie.
deschid portiera minții și te zăresc în ceață,
printre miros de mosc și fire de mătasă.
o trăire și-un vis în iluzii pierdute
ce zac în ochii tăi amari de la atât hamei
de parcă-ți beau sângele pe nesimțite.
mișcați de alcool nu-și pierd din istețime,
iar eu mă pierd în ei din ce în ce mai mult.
scenariu sumbru, garotă și strigăt înecat în fumuri de trabuc
-vă rugăm să vă închideți telefoanele mobile-
act 1: moarte după plutire
cortina dezvelește un trup zvelt și palid...
o armată de adefage mișunând în juru-mi cu aripi ciuruite de mucuri de țigară.
pielea mi-e plină de sineală
lăsând la vedere trei semne zgâriate
cusute stângaci de-un chirurg obosit.
oh, ce n-aș da să nu te fii-ntâlnit!
căci tu ești othello, iar eu sunt desdemona
și povestea noastră se termină-n cuțit.