Noapte

Mă ascund în noapte ca să dispar
Cu ochii la spate și spatele-n față,
Încercând cu timpul să mă repar,
Cu simțurile de plumb, vene de gheață.

Poemul se scurge p-ale mele simțuri,
Se îngroapă în mormânt și înapoi
Își pierde din ale sale înțelesuri
Și din înger se preface în strigoi.

Puritatea își pierde din esență,
Cum murdăria îmi domină instinctul.
Devin un mort și ies din evidență,
Îmi repar gândul... săracul, rănitul.