e ca în fiecare zi în care te uiți prin trecut

să vezi cine nu mai apasă de două ori pe poza ta
să compari situațiile
să faci diagrame
încerci să găsești explicația rațională la o problemă
total irațională

e undeva unde nu poți ajunge
ca la praful din calculator pe care îl vezi după gratii
dar nu îl poți șterge
libertatea intangibilă


ca în tramvai când miroase a pătrunjel fiindcă o
bătrână a făcut piața
(un miros pe care îl apreciez enorm de mult dar
combinat cu uzualul miros
de porc transpirat bucureștean
duce la un compus chimic toxic – ciorba reminiscientă cu cea din
Crăciunul anterior petrecut la bunici
care s-a dovedit unul eșuat
cu certuri multe și înjurături și cu ciorbă nu foarte bună)
când îmi imaginez că cineva va jefui tramvaiul
ca în filmele western
cerând toți banii + bijuterii

și după coborând la următoarea stație