Corintul agasant, îmi înec privirea
în marea-nvolburată, scrutez cadența
firilor rebele; respir prigoana, calomnia
cad în obscurul ochilor.
și-mi tai părul, fir cu fir.
aduc groaza-n inimile soldaților,
unul câte unul, își izbesc fruntea
de dala templului-
li se scurge viața pe altar
la prezența mea. |
|