Inter

orașul e plin de speranță acum
& nu mai știu să discern oamenii
care vorbesc la căști
de cei care vorbesc singuri
& nu vreau

distanțele dintre toate obiectele
par mai mici
și tot ce luminează aici e
un mănunchi de suflete prins la mijloc
strâns cu o fundă

& toți copii care mă întreabă cine a construit soarele
& toți bătranii care mă întreabă pe cine aștept
primesc întotdeauna același răspuns
// tu. pe tine//

orașul e plin de speranță acum
& nu mai știu să discern reflexia mea din oglindă
de fotografiile cu noi
& nu vreau