în loc de degete am cinci păsări albe
ce pribegesc fără nume
până ce dau de o firimitură de solitudine în colțul grădinii pline de flori mai înalte ca mine.
bunica este în casă şi caută;
nu pe mine, căci nu este bunica mea
ci pe necunoscuta din grădină
căreia îi sângerează genunchiul.
am să bag păsările albe în mașina de spălat doar să mă asigur că nu se prind de coada lor vechii mei corbi rahitici
bunicile se duc în gradini paradisiece,
pe mine mă cuprind propriile-mi mâini infame şi cioburi de oglinzi prea sincere. |
|