Gestionarea gândurilor mele întunecate mi se pare o activitate grea în ziua de azi. E noiembrie și parcă străzile capitalei sunt mai reci, inimile oamenlior nepăsători parcă tot mai goale, iar magazinele de second-hand din ce în ce mai pline. Haosul amețitor mă apasă tare și mă înjunghie în coaste cu putere, ba chiar mă sufocă fără vreo intenție; îmi aruncă săgeți ascuțite direct în minte, nu în inima. Realitatea se destramă, ceața coboară pe pământ alaturi de creaturi diavolești îmbrăcate în fețe prietenoase, iar eu nu mai sunt eu. Ființa ce mă posedă îmi controlează corpul, vorbele și atingerile. Dar am ucis-o în zori, și, uitându-mă în oglină, nu am văzut sânge abundent ce se scurge pe mâinile mele. |
|
