Margini

Ascultă-mă când nu-ți vorbesc,
Când șoaptele nu te mai învelesc,
Când sufletele ni se frâng,
Când stau în fața ta să plâng.

Ascunde-ți chipul tău firav
De cântecul meu lin, bolnav,
De pietrele care se adună
De dorul meu ce-ți cântă-n strună.

"Pleacă! Nu te mai întoarce!"
Acest gând nu-mi dă pace
De când l-ai rostit prima oară
Inima mea a rămas non-binară.