Reflexe involuntare

Artificii ce trosnesc în interiorul unui om
Organe desfigurate de urâțenia gurii tale
Ultimele bucăți nemirosite de bunătate gratuită
Le pui într-un bol de turtă dulce
Alături așezi meticulos bomboane ,zâmbete & sarățele
Acest geam murdar are nevoie acerbă să simtă prezența Crăciunului
Trebuința satisfăcută devine o dorință refulată
Moralitatea umană sună pleonastic de crud

Acele de brad se apleacă ostenite
Globurile poartă atingerea rece a superficialității îmbâcsite pâna la tăcere
Culegi zgomotele de albuș , gălbenuș & făină de zahăr ars
Câmpul tău perceptiv
jucându-se în vârtejuri imaginare de cretă colorată
Și ca pe un colind de mult așteptat
Așezi pentru ochii lumii prăjitura ciocolatie
pe masa imaculată de zăpadă mânjită de cărbune

În final absurditatea & simțurile roase se așază cuminți
Pe marginile ciobite ale farfuriei de argint
Precum cărțile în bibliotecă
în mod aranjat ,cu cute de praf & iz de închistare
Tai tacticos felii din prăjitură & nu vrei sa observi metamorfoza zâmbetul amar
fântâna tinereții & sufletul secat de elanul vital se despart
în două entități divergente
Perspectiva liniară nu mai este o soluție imuabilă
Alchimia superioară e amăgită de ilaritatea irealului

Zâmbetul pe care ți-l sculptezi
Acte reflexe involuntare inconștientul
te apără mai bine decât ai făcut-o tu vreodată
// fiecare om este un Joker cu un as în mânecă
Dalta ascuțită poartă în suflet idolul formal-abstract al gândirii procesuale
Disperarea unui om mut & idiot nerăbdător în fiecare an
să taie în carne vie// boare de muște stacojii
Din încăpățânarea de a nu fi mai puțin.