***

Frunze aninate-n vânt
Pământ
Și cer gri
Capacul unei cutii
Plină de nimicuri colorate
Jucării
(Ale cui?)
Care mai de care mai stricate
și eu printre ele
Alt nimic între nimicuri
Ca spațiul dintre spațiul dintre stele
Mozaicuri
De suflete, senzații și culori
Oare ele ne văd pe noi
Cum le vedem noi pe ele?
Spațiul gol nu înseamnă vid
Iar spațiul plin nu înseamnă împinire.
Oare când voi ieși din cutie?
Când jucăria asta se va strica de tot
Și va trebui să o las în urmă
Mă voi muta în alta? Sau, ca un balon cu heliu
Voi pluti tont
Prin capac
(și prin cer???)
Pâna la spațiul dintre stele
(de accea nu e vid
din atâtea jucării
trebuie să se fi desprins câteva baloane cel puțin)
O să revin?
Sau măcar să cobor de câteva ori
Pentru amintirea câtorva
(dacă or mai exista)
Care își amintesc
De mine?