sălbăticie domestică

Ca o fiară îmi pierd duhul
Și-l arunc în cer senin
Colții ard ca o tămâie
Botul îmi e de fier plin
Cu căldură te apropii
Cu durere pleci și plec
Încă o viață mai am de dubii
Încă o noapte de eșec

Și cu ochi plini de rugină
Același soare îl vedem,
Iar cu mintea în colindă
Admirăm arsa lună de pe cer

O clipă stau și pierd cuvinte
O seară mor de dor de bine
Iar frunzele adie negura
Pe care o cânt arzându-mi era