ți-am povestit despre mecanica cuantică
structura luminii e de corpuscul și undă
halatele albe nu fac concesii dar eu zic că
unda e din lumina lanternei care ți se bagă în
ochi la investigațiile săptămânale despre
sticlele de votcă umplute cu apă din vitrină
corpusculul e din lumânarea strâmbă dintre mâinile tatălui lui ștefan
a dat colțul barului de lângă primărie nicio icoană n-am auzit să fi plâns cu el
la pomană băbuța din stânga mea lăcrima dădea în reprize țuică pe gât
cu o mână pipăindu-și firul de păr din barbă ochii fixați pe geam la baticul ei spălăcit
corpuscul și undă când mami aprinde becul înainte să
deschizi ochii și ți se dezmembrează pleoapele ca ceara
scursă cadențat de pe lumânările din capelă
mami ți-am zis că o să mă orbești cândva
te cheamă popescu ion și toți supraveghetorii
îți vor scrie astăzi numele pe tablă la examen
veșnica pomenire
ești liber să reciți monologuri din hamlet
auzi de la vecini reclama la perne în
formă de inimă cu sclipici
închis în dulapul din lemn
ce trosnește noaptea
până când o să uiți cum
l-au băgat pe tatăl lui ștefan în groapă
și pe nea vasile beat înjurând minerii la 4 dimineața
și pe maria de la etajul 2 spânzurată de sonerie și
tata o să te bată că i-ai băut votca și mama te va trezi cu becul gata aprins
și popescu ion e poet dar nu suportă poezia
postmodernă așa că va merge mahmur
în fiecare sală de clasă
recitând epigrame studenților după ce l-ar fi pus
astă-noapte pe hamlet sub cheie în dulap |