nu da click până nu-ți apare mânuța

o să mă crezi pe cuvânt când voi scrie temperatura corpului
meu anorexic și flagelat în locul în care tu pui data
posibil să fiu singur în semicamera mea de la cămin & voi privi liniștit
la strabismul eschimoșilor din cutiile de pizza
în timp ce-mi ascut creionul cu unghiera ca să scriu pe pereții lipiți cu scotch
bolile cu transmitere telepatică ale unui lucrător într-o fabrică de șireturi

penițele de la stilouri le înfig în perna pe care am plâns cu solzi de pește
înainte să-mi dactilografiez rechizitoriul pe epiderma capilară
apoi îl pun asimetric de bonurile de la magazinul de limbi de ceas
& ochii de ciclop de pe ancadramentul din molift al patului mă privesc obsesiv
curge secreție de melc din glandele sudoripare & îmi dau cu linguri peste fluierele picioarelor
gura tremură maltratată de un rictus când trântesc palma crispată pe rechizitoriul de pe masă
îl fac cocoloș să-l duc la gură și îl sorb asemenea degetelor cu praf de biscuiți pe ele
sună alarma ceasului din cealaltă parte a peretelui unde stau cu omoplații
moment când odorizantul a pornit și îl vomez în papucii de casă ai mamei
dau cu pumnii în parchetul contondent iar după dau să adorm
dar mâini leproase de femeie mă ciupesc când stau pe ușile de la beci
& corpul meu a luat o formă chircită iar degetele forma unor organe retractile

covoare ude învelesc statui de jazz
*scream*
viața mea în pungă maiou biodegradabilă
*scream* *sigh*
dulapuri și sertare cu fermoare
*scream* *sigh* *scratch*
cânt vomez cânt vomez....cât vomez?