Ca o nebună

Iadul bulbucat asupra coroanei mele
Suprimă existența unei dragi femele
Ideale echilibrată cu săbii în mâini
Străpunse de rădăcini și colți de câini,
Care mă așteptau la margini de pământ,
Aflate doar mintal până îmi iau avânt,
Ca o nebună,
Schimbând energii cu o plină Lună,
Ca o nebună.

Turcoazul se prelinge din albul ochilor
Asemenea Aurorei Boreale ș-a poeziilor
Înconjurate de arborii veșnic înghețați
Surprinzând ochii în smarald scăldați
Și care percep lacrimile halucinante,
Atașate de cei inumani, și contaminante.
Ca o nebună,
Mănânc singură o căpșună,
Ca o nebună.