Ce simți când spui că doare și că vrei să dispară?
Ce faci când reapare din senin și vrei doar să fii fericit?
Ce faci când nu poți să dormi, când îți dă lumea și gândurile peste cap?
Ce faci când vrei să plângi și nu poți?
Ce faci când vrei să țipi, să trântești, să te eliberezi?
Ce faci când ești chinuit cu acordul tău?
Ce faci când știi că nu e bine și totuși simți că e ceva corect?
Ce faci când te acaparează și tremuri?
Nu te mai recunoști și ești dezamăgit.
Vrei să plece și să nu se mai întoarcă..
Doare. Te arde. Arzi.
Închide ochii și visează cum negru și alb se îmbrățișează. Simți. Plutești. Te învârți în neant.
Tu și cu tine, singur și neliniștit.
Oftezi. Nu poți respira cum trebuie.
Te simți gol pe interior ca o statuie din porțelan,
gata-gata să se spargă.
Îți faci rău. Te simți mai bine?
Nu mai simți. Ești lipsit de emoții.
Ești doar o gaură neagră în propriul univers.
Continui așa, nu vrei să mai fii.
Fixezi un punct pe tavan. O secundă, 2, 3... Clipești.
Ți-ai revenit?
Ce se va întâmpla dacă nu vei mai fi?
"Nimic" murmuri, "Absolut nimic".
Nu. Nu vei scapa de ea. |
|