Bună ziua, aveți atingeri?*

Când eram mic îmi plăcea
să-mi pun o cutie pe cap
o dată i-am pus-o și bunicii
nu prea i-a plăcut
îi era frică
de ea sau de ea.

Atenție la scări scria pe autobuz
adevărul e că parcă o dată
m-am împiedicat
de oameni
atenție la oameni unde mai scria sau
atenție la oameni fără cutii?

Când eram mic îmi plăcea
era un real imperceptibil ochilor mei
fără cutie
erau procese senzoriale cu filtrul
realității oarecum
fără filtru.

S-au schimbat multe de atunci, de pildă
singurul bec care mai pâlpâie acum
e în colțuldreaptasus al tastaturii
de la laptop.
Îmi spune că mai e în viață

până la următoarea atingere de carne.

Îmi spune că nu multe s-au schimbat
de atunci, poate doar cutia.

*Am rămas fără click-uri, domnule,
ne pare rău.