mai văd.
se întâmplă des să mai văd în necunoscuți
idei și chipuri familiare.
dar pe tine te văd.
te văd diferit.
te văd mult prea des,
văd cum trăsăturile tale se îmbibă în neant
cu cele ale străinilor
precum vata compactă în tușul albastru coral.
te metamorfozezi
în corpul oamenilor de pe stradă
încât nici fluturii nu mai suspină.
dar tu,
vezi transpus chipul altcuiva,
care, visează nori infiniți
iar tu ești stea. |
|