Mitul cenușii

Nici soarele, nici luna nu au răsărit azi,
Că timpul stă în loc...

Ai venit la mine urmată de trei îngeri...
Sanvi, Sansanvi, Semangelaf...
Și m-ai pus s-aleg.
Eu te-am ales pe tine,
Tu, daimon,
Nenăscut din mine!...

Îmi sapi mormântul,
Iar eu plantez în el Pomul Vieții...
Inima ta bate pe ritmul muzicii ancestrale,
Mirosul tău e cel originar.

Ai gustul fructului oprit,
Ești mai neagră decât noaptea...
Iar astfel strălucești...

Mi-ai scos ochii ca să te pot vedea.
Acum înțeleg de ce soarele asfințește când vine noaptea...
Te voi aștepta după orizont.
Dar, dacă Soarele va veni înaintea ta,
Voi fi doar scrum,
Iar, cu cenușa mea, tu te vei unge,
Dând naștere unui nou mit...