simt că mor și nimeni nu mă vede

Curbă plană descrisă de un punct, care se rotește în jurul unui punct fix,
depărtându-se din ce în ce mai mult de el.

Fire de păr de-ale mamei acoperă gresia din baie, atât de multe,
încât mi-e frică să nu-i găsesc bucăți din scalp în scurgere dimineața;
(când întârzie la muncă și mă întreabă insistent cât e ceasul)
5 zile din 7, în cadă, apa fierbinte străbate teacă cu teacă.
Prosopul ud, pe care n-o să-l pun niciodată la uscat când miroase a ploaie
și niște papuci reci, îmbibați în acidul prelins din cuva mașinii de spălat,
sunt punctele unde se ancorează atenția când iau pastila de rinichi cu o doză de cola și verific ca toate geamurile să fie închise,
să nu sară frate-meu de la etajul patru, dacă nu-și găsește telefonul.
O să întârzii,
doar ca să mă întâmpine capete în spatele umerilor nesiguri,
cu ușurare și dispreț.
/iubire de sine/
Păstrez boli cu nume complicate scrise într-o pauză pe șervețele;
regretele de mâine, ascunse după bretonul tăiat într-o criză existențială
/stereotipie adolescentină/
de femeie la vârstă mijlocie, prinsă în corp nesigur de 16.
Ea din oglindă mă privește solemn, cam cum te uiți la o bombă înainte să explodeze.
Așteaptă să-mi agăț scalpul în câteva clame, să bată vecinul în perete că-i fac inundație.
/stomacul se strânge ca sacul de aspirator când găsește o jucărie sub pat/
Sâmbătă seara arunc câte-un smoc de bumbac din pernă pe pervaz.
Demonstrez puterea exemplului.