Perpendicular pe cer,
Cu privirea fac un salt.
Totul pare prea înalt,
Iar pământu-i prea ca-n ler.
Dar și ceru-i mai lălâi,
Stelele-s împrăștiate,
Fără milă aruncate
Și funcția nu-i de gradu-ntâi.
Nu e dreaptă pe-acest vast
Cer ce iară parcă are
Doar puncte necoliniare,
Snobi de fum fără contrast.
Pe fondul dat cu 10B,
Personajele sunt norii.
Nu sunt luminoși ca zorii,
Dar există și-un punct C!
Iată luna!Strălucește
Chiar ca o nestemată,
Cu cercul ei tangent la toată
Hărmălaia ce plutește.
Luna stă frumos acolo,
Gălbioară,filă veche
Și temeinic stă de veghe
Peste-o cifră d-ici de colo. |
|