I cant go on without you

gândul că există persoane în familia ta
care nu se vor cunoaște niciodată unele pe altele
el și bunicul
două blocuri apropiate în jurul cărora sunt înnodate
funii lungi din buclele de păr ale copiilor

între aceste două blocuri
îți treci inelele de pe o mână pe cealaltă
și poate e bine să le porți pe mâna pasivă
chiar dacă asta înseamnă supunere

întunericul amintește că
mâna ce spală closetul
e aceeași mână în căușul căreia duci apa la gură
faci curățenie gătești pe întuneric
vrei ca obiectele pe care ți-e teamă să le găsești prin casă
să participe la formarea iluziei
unei vieți obișnuite

acvariul cu pești aurii dintr-o autogară săracă
proiectat acum în sufragerie
proiectat în toate dormitoarele unde oamenii împreună
își trag singurătatea peste coapse
imaginea transpirației umplând golurile unei cicatrici
un mini relief artificial
atât de artificial încât odată l-ai atins

și acvariul tău s-ar putea sparge oriunde o singură dată
înnebunită aduni bucățile de sticlă
le ștergi de haine
acoperi cu ele trupul lui adormit

în poziție nemișcată cioburile nu intră în piele
doar metafora pericolului
rămâne întinsă
și nu îl părăsește