Firesc

Îmi amintesc chiar și-acum...
Parcă au trecut doar zile...
Nu vise,
De când am realizat lucid,
În metafore de fratricid,
Că eu chiar nu mai am zile...
Mai torn încă un pahar,
Cu har
Bizar...
Și mai trece încă-un an...

Sunt același, neschimbat,
Băiat? Bărbat?
Am învătat să mai greșesc
Firesc,
Știind că altfel
n-o să cresc...

N-am nevoie de succes
Ci doar de-un sens,
Pentru care să trăiesc,
Firesc!

Dacă n-o sa fiu capabil,
O să-mi fac eu unul
Cum fumul
Își adună din scânteie
Drumul...

Vă multumesc mamă și tată
Că m-ați învățat odată
Să respect și să iubesc,
Firesc!

Știu că altfel o să cad,
Și-o să-mi amintesc doar vag,
Ce am fost și ce-am ajuns...

Viața este ca un teatru
Și-o cortina la final,
Principal sau secundar
Personaj sfânt sau grotesc...
Firesc!