Cine-ar fi știut,iubitul meu,
Că însăși brațele diavolului
Vor fi Raiul unei simple muritoare?
Și cine m-ar fi crezut când i-aș fi spus
Că prefer să traiesc o viață-n haos
Decât o eternitate în tăcere?
Mă caut în metaforele tale
Te scufund în banalele mele cuvinte șoptite
Sărutându-mi degetele cu care te-am iubit
Și încercând să te dau uitării pentru eternitate.
Acordă-mi un dans în ritmul ceasului stricat
Sărută-mă când îți vorbesc și lasă-mă să tac
Arată-mi pașii și condu-mă spre abis
Mai minte-mă o dată și nu uita că te-ai promis. |
|