Doare o stare

Sunt eu, doar eu sub clarul lunii
Fiecare vrea să fugă la capătul lumii,
Singură, doar eu, cu sute de suspine,
Și singura mea fericire, se află dincolo de rime.
          Am pierdut jocul cu demnitatea,
M-am trezit deodată, m-a lovit maturitatea,
Și am pierdut tot, odată cu dreptatea,
Și simt cum totul se darâmă, s-a prăbușit cetatea.
             Am pus prea multe sentimente
Rămasă într-un final doar cu câteva momente.
Momente ce îmi vor aduce întotdeauna regrete.
E doar o stare, m-am săturat de vorbe goale..
             Sentimente expuse pe o foaie,
Niște sentimente ce m-au făcut moale,
Și poate sunt de vină, nu am știut să mă țin tare..
Dar asta e viața, o luptă ce se pierde în mare..
                O mare în care până și cel mai gigant val moare,
Și totul e în zadar, când durerea apare,
Mă refugiez în poezie, căci trăim într-o lume în care,
Respectul întotdeauna dispare..