Umbre

În umbra unui mic bătrân
s-ascunde o casă apăsată
de timp și ploi și soare.
Pe pridvorul uscățiv
se-ndreaptă pași tăcuți -
umbrele unei foste vieți.
Pe ușa ce ducea cândva
spre-acasă, tiptil se strecoară,
sfioase voci și suflete.
De pasul lor fără
de zgomot, se-nfioară
și umbra focului
înghițit de întuneric.
Vatra zace mută
și uitată-n colț,
ferestrele s-au întinat
ca ochii de lacrimi și
nu văd decât deznădejde…
Departe, pe coline
rănite de vânturi aspre,
s-aud voci șterse
și buciumuri uitate…
Aceste toate se pitesc,
în ceas de noapte rece,
în inima-mi și-o sfâșie…
Eu ce să fac, căci
toate-mi sunt potrivnice
și-o casă am avut
și-i îngropată...