nimic

aceleași gânduri urmate de aceleași ecouri apăsate
în aceeași catedrală cu vitralii și candelabre și ziduri pictate
În aceleași culori șterse de-un timp care încă n-a trecut peste ele,
aceeași eu în aceeași lumină,
aceleași toate cele.

doamne, ce gol e altarul!
mai gol ca niciodată.