ești om și te ții strâns de încheieturile conștiinței tale, deși îți scapă
oricât ți-ai distrage atenția
oricât de tare ai strânge
oricât ți-ai dori și ți-ai dori și ți-ai dori
până când din tine rămâne un os înfășurat în
vissperanțăpiele
și nu mai știi dacă ai știut vreodată
ce e aia dorință
„îmi este milă de laptele pe care îl bei dimineața”
aș putea să beau o sticlă întreagă de lapte deodată
jumătate mi s-ar scurge pe piele și ar fi absorbită iar cealaltă jumătate
ar ajunge în stomacul celui care a vorbit și
l-ar face să se simtă rău
ar veni să-mi bată la ușă și l-aș privi prin vizor
și nu i-aș răspunde
mi-au bătut visele strident la ușă, dar ele nu au înțeles
că mereu a răsunat strident ceva
în capul meu |
|