Atunci și acum

Dacă vă vor ascunde astrele sub urmele uriașului,
lumina se va risipi din sânul păzitorilor de la miazăzi,
se vor înșirui stropi de viață la căpătâiul pământului
iar o viitoare toamnă vă va îndruma spre aducere-aminte,
sub poalele unui gând pur,
sub visul unui nor zoios,
sub inima unui ecou de secolele pierdute,
să vă-ntoarceți...
Să vă aprindeți mănunchiul de scântei
și să-L întrebați pe Dumnezeu
dacă mai sunt locuri în călătoria spre Rai.

O umbră cenușie, pierdută va rămâne în urma voastră
și praful din cizmele învechite.
Veți întreba un luceafăr singuratic
dacă e lung drumul până la răsărit
și dacă se vor trezi curând cocorii.
Osă fie noapte,
pe calea bătătorită veți mai găsi
doar visuri somnambule și seri întârziate
la ultima chemare a dimineții.
Să vă-ntoarceți,
O fereastră decuiată vă va aștepta adierea
și o dimineață însetată roua voastră.
Vă voi iubi,
Veșnic, vă făgăduiesc, pentru că
Eu nu cred în apusuri,
Numai în somnuri prea lungi...