Eroziune

Te-aș bea până la ultima înghițitură,
Cupă de ambrozie și de nectar.
Sorb fiecare clipă,
Dar în zadar.
Copilăria-și cerne
Al său praf de stele
Și tremură inima în mine,
Îmi tremură lacrima sub gene.
Mugurii devin floare
Praful de stele
Perle
Ce se înalță spre suprafață,
Sunt purtate într-un câmp de lalele
Se vor scufunda în țărână
Or vor tinde spre lună?
Să fi fost mai bine când pluteau în adâncuri
Netulburate de nicio furtună?