și m-am spălat cu sârmă ghimpată

după ce faianța a șlefuit riguros & cu înduioșare tâmpla
toată fericirea a căzut între picioarele desfăcute
roșul burgund m-a îmbrățișat catifelat
m-a răcorit calm în înădușeala de cuptor ce se revărsa prin termopanul alb
fruntea învăpăiată s-a oploșit în placa de gresie,
iar nările au inspirat însetate cheaguri de sânge
am simțit atunci cum viața se adăpostește în tihnă
și undeva un om face pluta pe burtă