să îți pui corpul într-o altă poziție e ca o schimbare de perspectivă să îți treci degetele peste chip ca un orb care se privește într-o oglindă aproximându-și grosimea sprâncenelor culoarea ochilor forma buzei de sus să gândești cu capul în jos ca un liliac mi se pare că vorbim dar nu mă auzi
sper că te omori după imitație în unele zile îmi place să cred că mă imit pe mine în celelalte doar pe cine apuc
ca de exemplu atunci când am dat geamul iarna pe trapă imaginându-mi că fac îngeri de zăpadă în picioarele goale ca de exemplu când am plecat în excursie zicând că-l păcălesc pe dumnezeu că îmi plac și mie manelele
că poți să ai parte de fun cu oameni care îți spun că folosești cuvinte prea mari pentru anumite locuri și lucruri ei bine poate folosesc cuvintele nepotrivite dar să știi că nu mi le aleg niciodată așa se explică
deceexistăunpretextcasănumăasculți
dacă leg ce am de zis într-un hashtag poate că începe să aibă un sens
aș vorbi mai mult despre tine decât despre doar că nu te cunosc
să îți lași capul în jos până când adună tot sângele să știi că doar așa este bine doar așa creierul primește toată cantitatea de oxigen
când eram mică aveam impresia că țin în cap tot părul care urmează să crească
că la un moment dat se va termina dacă nu voi fi trăit până atunci pot să mă mulțumesc cu doi ochi perfect funcționali
cu care să îmi văd de casă de copii și de plâns
fără feminitate-atelă fără fire de legătură susținere prindere pentru oase de sticlă sau alte asemenea
să îți lași capul în jos să îți auzi părul scurgându-se lovindu-se de podea
oamenii care îți populează mintea picând de pe eșafod ca niște prinți
pentru care la capătul celălalt al cozii nu e de fapt rapunzel |