Arhisuficiența porumbelului lovit de soartă

Ironia oglinizilor a tot ceea ce a trecut și va trece.Figura neagră din spatele stelelor se apropie de geamul tău aburit, căldura îți părăsește camera pe parcursul minutelor în care îți lași fereastra larg deschisă.Un porumbel infatuat se lovește de oglindă și se prelinge pe reflexia ta.
Cioburi.
Sânge.
Pene.
Aroganță.
Porumbelul a murit din cauza norului din capul său, crezând că norul lui era norul lor.
Aroganța ego-ului în adevăruri mințite de soartă, cu vodkă și-o țigară, pe firele de electricitate rupte de furtună.
Mașina timpului făcându-te să te întrebi unde te îndrepți de fapt.
Chiar...tu unde te îndrepți de fapt?
Te îndrepți undeva, sau te învârți în jurul unui cerc vicios?
(același drum circular, aceleași situații banale, aceleași motive, aceleași probleme dar alte mărunte persoane)