am scris haikuri despre romantism în albumul tău

în speranța că o să recreez tabloul ăla de Eugène Delacroix
și că tot ce ai tu o să-mi aparțină mie,
dată fiind necesitatea supraviețuirii în lumea intraurbană
a nevoii unei fantezii să își găsească perechea,
ticăit de ceas într-o lume surdomută.
suma unei operații nefaste
lowkey, îți dorești să fi scris un haiku pe tine
să simți cerneala cum se împrăștie
pe această pânză îngrijorător de fină,
de îți vine să îți înfigi frustrarea cumulată
de la orele petrecute în metroul gândirii,
nici aici nu avem Drumul Taberei.

relația de comandă
asemănătoare cu instrumentalul haosului continuum
o să te facă să realizezi într-o zi
vestigilitatea situației în care te-ai băgat
în dorința de a mai face rost
de un haiku scris de mine.
briza de iarnă
șterge tot ce a rămas
din memoria mea.
5-7-5
te-am lăsat aici
ai decis să iei totul
iarnă groaznică
5-7-5.

promit că o să îți mai scriu un haiku cândva
când o să pleci din mintea mea,
când patul de trandafiri o să fie îngropat
în iubirea ta de sârma ghimpată
când oglinda cu două fețe
o să o descopere și pe a treia
când butonul de reset o să meargă eventual
și ideea unui haiku despre romantism
o să devina similară cu cele despre canibalism.
când nu o să mai folosesc condiționalul
ca să îmi ascund insecuritățile
în amar, haos și cologne ieftină
și când o să deschizi odată albumul ăla
pe care cel mai probabil l-ai pierdut
cum te-ai pierdut și tu
în grija despre acele lucruri în care ai uitat că ești implicata.

5-7-5
tu ai stricat tot
și romantismul este mort
totul un concept
5-7-5