Revedere

Pe-ale tale aripi eu m-am născut,
Tot pe-ale tale am să mor.
Eu nu-s un prefăcut
Ce doreşte doar izvor.
Doresc mereu ciclitate
De zi ascunsă, dezvăluită de noapte.

Ziua-mi dă speranţe false,
Noaptea mi le demonteză.
Şi uite aşa trăiesc eu partea
timpului de rupte coarde
Fără iubire, fără de scop.

Cinsprezece au trecut,
dar mă simt de înc-atât.
Şi nimic din ce doresc vreodată o să primesc
Căci ceasul ce a trecut
Blocat în carne m-a vrut,
Depărtat de tot ce sunt.

De forţă eu auzisem,
Pe Venus descoperisem,
Comunicam şi-ndeplinea tot ce Kokoro-i cerea.
Prometeenii m-au stricat
și iarăşi m-au aruncat acolo unde e loc:
în întuneric şi foc.

Înapoi la tine-ajung,
Tu să mă primeşti plângând.
Şi de dorul tău enorm
Să mă păstrezi... nu ca om,
ci ca spirit veştejit:
Ars de tot ce s-a putut,
Martir al vieţii pe Pământ.