Un dor păgân

Adesea îmi apari în gând,
Și parcă te văd peste tot
Oh, omule, ce dor păgân,
Să te urăsc, de ce nu pot?

Și-mi amintesc cum ne vorbeam,
Cum ne-alintam și ne șopteam,
Cum timpul părea infinit,
Să fi trecut tot ce-am simțit?

Și vremuri grele au venit,
Ce peste noi s-au năpustit,
Iar dragostea ce am clădit,
La primul vânt s-a risipit.

Și ai fugit și m-ai lăsat,
Plângând, din urmă te-am strigat,
Dar n-ai venit, nu ți-a păsat,
Sperând, mereu te-am așteptat...

N-am vrut să cred că-i adevărat,
Și am negat din răsputeri,
Dar noi de mult timp ne-am uitat,
Și nu mai suntem cei de ieri...

Adesea îmi apari în gând,
Dar nu te mai văd peste tot,
Oh, omule, ce dor păgân,
Să te urăsc, încep să pot...