Venere de rău

Încleștat în mrejele dulci ale iubirii,
sărut cu patos răul și mi iau adio de la dânsul,
hrănindu mă cu căldura îmbrățișării iubitei de cristal
Iar bolta de-ntuneric și luna mea de rău,
Se îmbină drăgăstos cu soarele creației,
Dar eu nu pot decat,să mă supun tăcut,
îmbinărilor de bine și de rău.
căci iubita mea imi oferă mai multă dragoste,
decat viata însăși.
Dar răul îmi lipsește,până și n iubire
și simt ca înnebunesc fără dânsul în neștire
Iar muzele mele,făcute din răsfrângeri și abis,
deplâng cu profunzime,amorul cu răul în vis,
In timp ce gândul domnește singur,
in grădina placerilor negre.