Uzbec

Pierdută în colțurile minții
Îmi e iubirea ta,
Ascunsă toată într-o singură amintire

Mările mi se revarsă peste obraji,
S-a udat pământul

Ploile nu spală decât noroiul
Iar tu ai fost o floare
Te-aș sfărâma în pumnu-mi
Dar pe buze aș mai vrea buza ta,

Te-aș deschide iar dulce amintire
Dar dorul tău doare,
Te-am pus într-o carte
Pe care n-o s-o răsfoiesc până la moarte.