El...
Tot universul tău
Înfipt cu greu într-o culoare nemaiîntâlnită;
Doi ochi căprui ce ascund mereu,
O inimă mâhnită.
O singură privire aruncată din greșeală
Și parcă simți o greutate;
Ceva neînțeles, o pacoste,
Acesta se numește "sentiment"
Și i se spune "dragoste".
Dar tu...
Tu n-ai aflat această taină a iubirii încă
Și totul se cam prăbușește,
Pe bietul tău suflet firav care de-abia trăiește.
Și când în ochii tăi privește fix,
Tu uiți parcă de toate
Și parcă zbori într-un abis,
În care ai vrea să stai nu mai puțin de o eternitate.
Cu el mereu, atunci, acum,
Ce vise de copil.
Tu chiar te crezi într-o poveste?
Căci adevărul te străpunge mai tare decât orice spin.
Dar nu e greu să fii puternic
Căci inima îți crește atât de tare,
Când știi că pentru el tu ești o alinare.
Și parcă toate merg mai bine
Când știi că nu-i e rău,
Sau când îi simți căldura corpului,
Unit atât de tare cu al tău.
Totu-i perfect
Iar lumea voastră-i paradis.
Probleme nu se întâmpină deloc,
Iar brusc,
Tresari și te trezești din vis
Dar vezi că-i lângă tine;
"- Hai ghemuiește-te la el în brațe, căci totul este bine..." îți spune o voce interioară,
"- Și culcă-te la loc..." |
|